pui — PUI1, pui, s.m., interj. I. s.m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieşirea din ou până la maturitate. ♢ expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic şi mai slab) care se dă … Dicționar Român
puiandru — PUIÁNDRU, puiendri, s.m. Augmentativ al lui pui1. [pr.: pu ian . – pl. şi: puiandri] – Pui1 + suf. andru. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUIÁNDRU s. v. copăcel, puiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
puică — PÚICĂ, puici, s.f. 1. Pui1 de găină de sex femeiesc; găină tânără. 2. Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită). – Pui1 + suf. că. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUICA PÓPII s. v. buburuză, boul dom nului, boul… … Dicționar Român
puiet — PUIÉT, (1, 2) s.n., (3) puieţi, s.m. (Cu sens colectiv) 1. s.n. Mulţime de pui1 (I 1, 2). ♦ Peşti mici (în prima lor perioadă de viaţă) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. s.n. Larve (de albine). 3. s.m. Plante lemnoase tinere care… … Dicționar Român
puişor — PUIŞÓR1, (1) puişori, s.m., (2, 3) puişoare, s.n. 1. s.m. Diminutiv al lui pui1; puiuleţ, puiuţ. 2. s.n. (reg.) Doniţă mică. 3. s.n. Pernă mică, care se aşază sub cap (peste o pernă mare); puiuţ. [pr.: pu i ] – Pui1 + suf … Dicționar Român
puiagaia — PUIA GÁIA s.f. art. (În sintagma) De a puia gaia = numele unui joc de copii; de a baba gaia. [pr.: pu ia ga ia] – Pui1 + gaie. Trimis de cata, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 PUIAGÁIA s. v. uliul şi porumbeii. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
puierniţă — PUIÉRNIŢĂ, puierniţe, s.f. 1. Vas mare din lemn cu un dispozitiv pentru alimentarea cu apă, folosit în crescătoriile piscicole pentru dezvoltarea puilor1 de păstrăvi. 2. Adăpost special amenajat destinat creşterii puilor1 unor păsări de curte în… … Dicționar Român
puios — PUIÓS, OÁSĂ, puioşi, oase, adj. (Rar) Prolific. – Pui1 + suf. os. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUIÓS adj. v. fecund, prăsitor, prolific. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puiós adj … Dicționar Român
puiuleţ — PUIULÉŢ, puiuleţi, s.m. Puişor1 (1). – Pui1 + suf. uleţ. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUIULÉŢ s. v. puişor, puiuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puiuléţ s. m., pl. puiuléţi … Dicționar Român
puiuţ — PUIÚŢ, puiuţi, s.m. Puişor1 (1, 3). – Pui1 + suf. uţ. Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX 98 PUIÚŢ s. 1. v. puişor. 2. v. pernuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puiúţ s … Dicționar Român